Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț – Prière devant l’icône de la Mère de Dieu du Monastère Neamtz
Pe stâlpul minţii noastre închipuie, cuvintele înţelepciunii cereşti, ceea ce eşti stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijineşti. Nu ne lipsi pe noi de ocrotirea ta de Maică, ceea ce eşti mângâierea celor împovăraţi de păcate, floarea tuturor darurilor cereşti, oglinda îngerilor, muntele cel înalt al desăvârşirii, rai tainic al fecioriei, Tabor înţelegător al tuturor virtuţilor, corabia mântuirii păcătoşilor, căruţa cea de foc a înţelepciunii, psalmul cel scris în cartea inimii, izvorul rugăciunii neîncetate, legătură a unirii noastre cu Dumnezeu.
Cu paşii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana ta, noi, cei ce nu ştim a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul rugăciunii tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceaţa cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii tale să înmoaie pământul cel împietrit al inimii noastre. Laudele împletite ție de serafimi să întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile heruvimilor coborâte în adâncul sufletului nostru să ne tragă pe noi spre înălţimea cugetării smerite. Nu avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele noastre, nu avem nici pocăinţa care întăreşte casa sufletului pe temelia răbdării. Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru şi nu putem privi nici măcar spre strălucirea frumuseţii tale. Purtaţi suntem de valurile ispitelor şi cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieţi. Îndulceşte necazurile noastre cu darul tău şi scrie-ne pe noi în cartea vieţii, ceea ce eşti carte ce ai purtat pe Cuvântul vieţii, Cel Care, prin pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanţurile durerilor.
Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumeşti şi pe piatra răbdării ne aşează, ceea ce ai născut pe Piatra vieţii, Cea Care a sfărâmat pietrele slujirii idoleşti. Acoperă-ne cu acoperământul tău cel luminat, ceea ce eşti ocrotitoare creştinilor şi păzeşti totdeauna pe robii tăi cu darul tău. Ceea ce lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne nouă lacrimi de umilinţă pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas mâhnim milostivirea Stăpânului nostru. Inima ți s-a rănit când suliţa a străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii tale ne întâmpină şi ne ridică la înălţimea pocăinţei.
Bucură-te, rază a înţelepciunii Soarelui Hristos, turn nebiruit al creştinilor, cetatea cea cerească a Luminii, vasul cel plin de mirul laudelor îngereşti, bucură-te, Maică a Domnului, ceea ce reverşi daruri de minuni celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei tale icoane, cerând alinarea suferinţelor şi mare milă. Nu ne uita şi pe noi, cei ce, măcar că nu ştim a-ți aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii Tale. Amin.
== + ==
Sur le pilier de notre esprit, imprime les paroles de la sagesse céleste, toi qui es le pilier de la prière qui soutient le monde entier. Ne nous prive pas de ta protection maternelle, toi qui es la consolation de ceux qui sont accablés par les péchés, la fleur de tous les dons célestes, le miroir des anges, la haute montagne de la perfection, le paradis mystique de la virginité, le Thabor spirituel de toutes les vertus, l’arche du salut des pécheurs, le char de feu de la sagesse, le psaume écrit dans le livre du cœur, la source de la prière incessante, le lien de notre union avec Dieu.
Avec les pas de pensées humbles, nous nous approchons de ton icône très lumineuse, nous qui ne savons pas prier à cause de l’endurcissement de notre cœur. Que la source de ta prière abreuve notre cœur dépourvu de la douceur de la parole divine. Que la pluie de ta miséricorde amollisse la terre endurcie de notre cœur. Que les louanges tressées pour toi par les séraphins donnent des ailes à notre cœur par le désir divin. Que les soupirs des chérubins descendus au plus profond de notre âme nous tirent vers les hauteurs de l’humble contemplation. Nous n’avons pas le cœur brisé pour offrir une lamentation digne de nos péchés, nous n’avons pas non plus le repentir qui affermit la maison de l’âme sur le fondement de la patience. Les nuages des passions ont complètement obscurci le ciel de notre âme et nous ne pouvons même pas lever les yeux vers l’éclat de ta beauté. Nous sommes emportés par les vagues des tentations et nous voyageons avec peine sur la mer salée de cette vie. Adoucis nos afflictions par ta grâce, et inscris-nous dans le livre de la vie, toi qui es le livre qui a porté le Verbe de vie, Celui qui, par sa Passion, a délivré Adam des chaînes de la douleur.
Élève notre esprit au-dessus des soucis mondains et place-nous sur la pierre de la patience, toi qui as enfanté la Pierre de vie, Celle qui a brisé les pierres de l’idolâtrie. Couvre-nous de ton voile lumineux, toi qui es la protectrice des chrétiens et qui gardes toujours tes serviteurs par ta grâce. Toi qui as versé des larmes pour ton Fils que tu as vu cloué sur la croix, donne-nous des larmes d’humilité et de componction pour nos péchés, par lesquels, à chaque heure, nous attristons la miséricorde de notre Maître. Ton cœur a été blessé lorsque la lance a percé le côté de ton Fils, ne ferme donc pas les yeux sur les blessures de nos âmes, mais viens à notre rencontre avec l’huile de ta prière et élève-nous à la hauteur du repentir.
Réjouis-toi, rayon de la sagesse du Christ Soleil, tour invincible des chrétiens, cité céleste de la Lumière, vase plein de la myrrhe des louanges angéliques. Réjouis-toi, Mère de Dieu, toi qui répands des dons de miracles sur ceux qui, d’un cœur humble, se prosternent devant ta sainte icône, demandant le soulagement de leurs souffrances et une grande miséricorde. Ne nous oublie pas non plus, nous qui, bien que ne sachant t’offrir une parole digne de louange, espérons en la protection de ta miséricorde. Amen.