Cinstirea Sfintei Icoane Prodromița de la Muntele Athos – Adoration de l’icône de la Sainte Mère de Dieu du Monastère Prordromu (Mont Athos)

O, Împărăteasă Prealăudată a îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, Ceea Ce întru minunată icoana Ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii Tale, nu-Ţi întoarce nici acum faţa Ta de la robii Tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului Tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu îngerii să-Ţi aducem jertfa laudelor dumnezeieşti.

Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea Ta mă cercetează. Ca Una Ce vezi de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile îngerilor, pleacă-Ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri. Vezi rănile sufletelor noastre Preacurată, vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii Tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi.

Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta şi Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii şi în locul neputinţei mele de a mă ruga adu untdelemnul milostivirii Tale.

Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii Tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei Tale şi măcar că nu ştiu a-Ţi zugrăvi icoana laudelor cereşti ca mulţumire pentru mijlocirea Ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile Tale neîmpuţinate. Ajuns-au în urechile Tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia pierzării. Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea biserică a Duhului Sfânt, lăudându-Te pe Tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii Tale. Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am mâniat bunătatea Ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu. Întoarce-Ţi faţa Ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea Ta.

Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului Tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii Tăi, cei ce cu credinţă Îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor, care nici o roadă de credinţă nu am adus Ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-Te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor Tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna Ta prin mila Cuvântului cununa vieţii celei veşnice.

Pe monahul Serghie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea Ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-Ţi aducă Ţie totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădădjuirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul Tău, ca să moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi.

Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin icoana Ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul Tău. Însăţi, ca O Milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii icoanei Tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor.

Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica Ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu icoana Ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei. Înaintea icoanei Tale toţi plecăm genunchii inimii şi căzând înaintea ei cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre. Deci, ca Una Ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele Tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei. Ca la o iconoamă a tuturor darurilor Duhului la Tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi Te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una Ce ai luat în auzul Tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin glasul lui Dumnezeu. Înaintea icoanei Tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei Tale nu le tăinuim. Căci pe Tine Te ştim Maică Milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea Ta este neasemănată şi nu este păcat ca să Te împiedice pe Tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu Dumnezeu.

Caută cu milă, Împărăteasă Prealăudată, Care stai pe scaunul slavei şi primeşti cununile laudelor îngereşti, şi spre obştea schitului acestuia şi ca o iconoamă înţeleaptă rânduieşte toate spre mântuirea tuturor, căci în mâinile Tale s-a dat cârma mântuirii obştii acesteia, ca pe toţi să-i primeşti cu bunăvoinţă în cămările cereşti.
Celor ce îşi pleacă genunchii sufletelor şi ai trupurilor înaintea icoanei Tale celei de minuni izvorâtoare, cerând grabnică izbăvire din adâncul necazurilor, le răsplăteşte cu bogatele Tale daruri, ca ieşind neruşinaţi din biserica Ta să ne facem şi noi mărturisitori ai minunilor Tale, strigând: Bucură-Te, Împărăteasă a Luminii, Care prin arătarea strălucitului Tău chip în icoana Ta ai voit să ne chemi pe noi cu glasul cel tainic al Duhului la lucrarea cea duhovnicească, spre a preface inimile noastre stricate de păcat în icoane ce oglindesc slava Treimii. Amin.

== + ==

Ô Reine très louée des anges et Voile de la miséricorde du genre humain, Mère de Dieu, Toi qui, dans Ta merveilleuse icône, nous as fait don de l’image de Ta beauté, ne détourne pas non plus maintenant Ton visage de Tes serviteurs dont les pensées sont inclinées vers les choses terrestres. Par la clé de Ta prière, ouvre-nous la porte de la miséricorde de Ton Fils et reçois-nous aussi, nous les indignes, dans la chambre nuptiale de la Sagesse, afin qu’avec les anges, nous T’apportions le sacrifice des louanges divines.
Visite-moi par Ta miséricorde, moi qui suis maladroit en paroles et étranger aux mystères de la prière, moi qui porte dans mon voyage à travers le désert des passions le fardeau d’une âme appauvrie par la rosée de la piété et la force de la foi. Toi qui vois de près la gloire très haute de la Trinité et reçois les couronnes de louanges des mains des anges, incline Ton doux regard que Tu as dépeint dans Ton icône et que Tu nous as donné pour consolation dans les afflictions.
Vois les blessures de nos âmes, Ô Très Pure, vois que l’huile de la repentance nous manque et que nous tombons sans cesse dans l’abîme des péchés. Vois notre cœur troublé par les mauvaises pensées et, par l’éclair de Ta prière, chasse loin de nous toute folie. Élève notre esprit des profondeurs des passions et montre-lui, dans la lumière de l’Esprit, le Verbe né de l’Intellect Premier.
Voici que moi, privé de piété et terriblement blessé par les chaînes de mes péchés, je fléchis les genoux de mon cœur devant Toi ; je Te prie de pardonner mon audace dans mon ignorance, et de peindre Toi-même dans mon âme l’icône de Tes mystères. Par Ta sagesse divine, façonne dans l’icône abandonnée de mon cœur la figure des trois vertus : la foi, l’espérance et la charité, à la ressemblance de la Trinité. Détourne mon désir corrompu des choses terrestres vers les choses célestes, et par le feu du zèle pour la Vérité, enflamme mon cœur depuis trop longtemps endormi dans le sommeil du péché. Apaise ma vie, Ô Souveraine, par la richesse de Tes prières portées devant le trône de la Trinité, et à la place de mon impuissance à prier, apporte l’huile de Ta miséricorde.
Tu as accepté le labeur de l’iconographe Iordache et Tu l’as rendu participant à Ton miracle qui dépasse l’entendement. Reçois-moi, ignorant que je suis, sous le voile de Ta miséricorde, et bien que je ne sache pas Te peindre l’icône des louanges célestes en action de grâces pour Ton intercession devant le Seigneur, ne me prive pas de Tes dons intarissables.
La voix de la prière de la femme juive qui sentait la mort approcher est parvenue à Tes oreilles, Ô Vierge, et Tu l’as sauvée de l’abîme de la perdition. Bien plus, Tu lui as ouvert les portes de la vraie foi, pour qu’elle devienne un temple de l’Esprit Saint, Te louant, Toi, l’Église de la gloire divine. Moi qui, bien qu’ayant été béni du don de la vraie foi, me prépare moi-même la pendaison par le nœud de meàs iniquités, retire-moi de la fosse de la perdition en me tendant l’échelle de Ta prière.
Tu as réprimandé l’enseignant obscurci par l’incrédulité, mais hélas, combien j’ai honte, moi qui ai trop souvent irrité Ta bonté par le trouble de mon manque de foi et par mon manque d’attention à préserver l’image pure de la piété. Cet enseignant avait demandé que l’icône vienne à lui, mais Tu t’es opposée à son orgueil ; pourtant, c’est avec indignité que je me tiens dans Ton saint sanctuaire, étant dépourvu d’espérance, de foi, de piété, de crainte et de l’amour selon Dieu. Tourne Ton visage maternel vers moi aussi, et fais revivre dans mon âme une foi ferme en Ta miséricorde.
Tu as accordé une fin bénie et paisible à Ton serviteur, le moine Innocent, pour montrer que Tu ne laisses pas aux mains des ennemis invisibles Tes serviteurs qui Te servent avec foi jusqu’au couchant de leur vie. De moi, le figuier stérile qui ne T’a apporté aucun fruit de foi, étant desséché par la sécheresse des passions, prends pitié à nouveau et arrose-moi de la pluie de Tes prières, afin que je porte un fruit centuple de bonnes œuvres et que je reçoive de Ta main, par la miséricorde du Verbe, la couronne de la vie éternelle.
Le moine Serge, qui s’était effondré dans l’abîme de la désobéissance, Tu l’as relevé par Ton intercession devant le Verbe et Tu lui as rendu l’ouïe perdue, afin qu’il soit attentif à la voix de l’Évangile du Christ et qu’avec les anges il T’apporte toujours le sacrifice des louanges célestes. Moi qui, tous les jours de ma vie, ai marché sur les chemins de la désobéissance envers les pères spirituels et suis souvent tombé dans la fosse du désespoir, rends-moi sage dans l’obéissance à Ton Fils, afin que j’hérite moi aussi, tout indigne que je suis, de la part des sauvés.
Celui qui doutait des miracles venant de Ton icône, Tu l’as corrigé avec douceur par l’abondance du poisson donné lors de Ta fête. Toi-même, en Mère Miséricordieuse, apporte à la table de notre cœur, comme une nourriture abondante, surtout le jour de la fête de Ton icône, les compréhensions divines qui illuminent l’âme et chassent toutes les ténèbres des passions.
Apaise la tempête des afflictions déchaînées contre nous par Ta prompte prière et, dans les tentations, obtiens-nous la patience. Le Skite de Darvari s’est merveilleusement paré de Ton icône qui, comme un lien d’amour, garde l’unité parmi ses ascètes. Devant Ton icône, nous fléchissons tous les genoux de notre cœur et, tombant devant elle avec componction, nous demandons que tout trouble de l’ennemi s’éloigne de nous, afin que la paix de notre Sauveur repose à jamais dans nos âmes.
Ainsi, Toi qui as été donnée par le Verbe Lui-même et Fils de Dieu pour la garde de cette communauté, réconcilie-nous tous, pécheurs, avec Celui que Tu as porté en Ton sein comme un trône de gloire. Comme vers l’intendante de tous les dons de l’Esprit, nous accourons vers Toi dans nos afflictions et nos tristesses, et nous Te prions de consoler nos cœurs par l’annonce de la délivrance, Toi qui as reçu en Ton ouïe la voix de l’Archange, déliant la malédiction placée sur nous par la voix de Dieu.
Devant Ton icône, nous apportons nos larmes de componction et nous ne cachons pas les soupirs de nos cœurs devant Ton visage. Car nous Te savons Mère Miséricordieuse du Verbe et notre éternelle protectrice, nous, les fidèles courbés sous le poids de trop de péchés. Nous connaissons la multitude de nos iniquités par lesquelles nous avons courroucé la grande bonté du Créateur, nous connaissons notre indignité, mais nous savons plus encore que Ta miséricorde est sans pareille et qu’aucun péché ne saurait T’empêcher de rebâtir pour nous le pont de notre réconciliation avec Dieu.
Regarde avec miséricorde, Ô Reine toute louée, qui sièges sur le trône de gloire et reçois les couronnes de louanges angéliques, vers la communauté de cet ermitage ; et comme une sage économe, ordonne tout pour le salut de tous, car entre Tes mains a été remis le gouvernail du salut de cette fraternité, afin que Tu les reçoives tous avec bienveillance dans les demeures célestes.
À ceux qui fléchissent les genoux de leur âme et de leur corps devant Ton icône jaillissante de miracles, demandant une prompte délivrance du fond des afflictions, accorde en récompense Tes riches dons, afin que, sortant de Ton église sans confusion, nous devenions nous aussi les témoins de Tes miracles, en criant :
Réjouis-toi, Reine de la Lumière, qui, par la manifestation de Ton visage resplendissant dans Ton icône, as voulu nous appeler par la voix mystique de l’Esprit à l’œuvre spirituelle, afin de transformer nos cœurs corrompus par le péché en icônes reflétant la gloire de la Trinité. Amen.