Trezvia în toată vremea / Attention permanente

Părinții duhovnicești ne îndeamna să nu ne încredem niciodata în odihnă, atâta vreme cât ne aflăm în această lume. Nici să ne încredem în noi înșine atunci când observăm că ne-am liniștit pentru o vreme de războiul patimilor, pentru că vrăjmașii sufletului se ascund o vreme cu viclenie, până când îl văd pe om că îi crede că au încetat războiul și slăbește vegherea interioară. Atunci, spune avva Amona, “…deodată năvălesc asupra ticălosului suflet, îl înhață ca pe o vrăbiuță și, după ce pun stăpânire pe el, îl înjosesc fără milă cu orice fel de păcat. Îl înjosesc cu păcate mai rele ca cele ce le-a făcut mai înainte și pentru care a cerut iertare”.

Les Saints Pères nous demandent de jamais nous fier au repos, tant que nous sommes dans ce monde. Et non plus de gagner en confiance envers nous mêmes si pendant certains moments nous ne sommes plus éprouvés par les passions; car les ennemis de nos âmes se cachent sournoisement et attendent le temps que l’homme pense avoir gagné une bataille et relâche son attention intérieure et baisse la garde. Aba Ammonas nous dit: “…c’est en ce moment qu’ils envahissent la pauvre âme, ils l’attrapent comme un moineau et après avoir pris possession d’elle, ils la dégradent avec des pêchés rabaissants, pire que celles qui ont été confessés et pardonnés avant.”

Repris de credo.ro